din ce in ce mai rar apare o formatie care sa iti dea cu virgula la orice stiai pana acum ca e posibil. dar si cand apare, iti aduce un zambet pe buze, ca si cand ai aflat ce gandeste o femeie (bine, nu chiar atata satisfactie, dar oricum, aproape).
frunzaream aparitii discografice si am dat peste niste baieti care nu pot fi descrisi prea simplu. sunt un fel de Sepultura cu Damian Marley in locul lui Max Cavalera. sunt un fel de Prodigy cu riffuri de thrash. sunt copiii bastarzi ai lui Sid Vicious cu Crystal Method. nitel cam deplasate comparatiile, nu? e mai simplu daca ascultati si decideti singurei
am zis sa nu neglijam punkul, stimabili cititori. daca nu era punkul poate nu am fi avut parte de thrash sau speed metal. sau poate lumea ar fi fost mai linistita :)) pana la urma, in 1977 doua lucruri s-au intamplat: a murit Elvis si a aparut punkul :)) care a fost tragedia? :))
avem in fata astazi doua reprezentante ale noului val de punk, pe care eu il numesc drag-punk. drag, de la drag queens, ceea ce inseamna travestiti. fac pe nebunul acum, pentru ca reprezentantii hair-metalului se imbracau prin anii 80 mult mai grav. dar dupa mine, in punk nu prea e loc de defilare. in acelasi timp, punkul trebuie sa fie pur si sa exprime perfect starea si personalitatea celui/celor care canta. asa ca iertam.
prima formatie poarta numele de Brides of Destruction, si apartine unului din acei oameni care au promovat hair-metalul: Nikki Sixx. dupa ani de cantat, Sixx a incercat diferite combinatii de stiluri sau de muzicieni, care nu au produs nimic care ar opri traficul. asta pana la Brides of Destruction, cu albumul Here come the brides. de la conversatia din intro-ul melodiei Shut the fuck up! si pana la ultimele secunde de liniste de la sfarsitul albumului, nu veti regreta ca ati dat play.
punk executat cu tot tacamul de injuraturi, distorse si injuraturi, dar si cu o doza mica de lectie de viata. eu in general sunt impotriva baladelor din punk, motiv pentru care nu am tatuat pe fund Green day, dar am facut o exceptie aici, pentru ca nu sunt balade decat cu versurile. sau poate am fost influentat de slabiciunea mea pentru Motley Crue si Nikki Sixx.
urmeaza pe lista, a doua formatie, Murderdolls. este copilul unuia din membrii Slipknot, dar nu prea ma pasioneaza treaba asta, eu fiind mai mult interesat de cum canta, nu de cine canta. aici a se observa lipsa de interes pentru Slipknot. adica iar sunt subiectiv, doar ca este vorba de un album realizat foarte misto. oricine isi invata lectiile de la predecesori si le duce mai departe are aprobarea mea. Alice Cooper meets Sex Pistols, cam asa as putea descrie Murderdolls. punk cu teme horror, ala Alice Cooper sau Rob Zombie. se simte un usor iz de comercial, melodiile avand un aer de boogie. parca iti vine sa dansezi putin, sau macar sa bati din picior ceva mai tare.
va las cu niste melodii ale formatiilor si ne auzim data viitoare, cine stie cu ce alte muzichii
Doi la vale, trei la deal 