it’s alive… or is it?

cu riscul de a ma repeta, voi spune ca este foarte greu sa asculti un album nou de la o formatie pe care o asculti de foarte mult timp. este greu pentru ca pleci la drum cu o idee sau mai multe idei despre ce vrei sa auzi cand apesi PLAY. de foarte multe ori suntem dezamagiti la prima ascultare. dar dupa mai multe ascultari lucrurile se schimba si abumul in cauza incepe sa ne placa si il putem aseza linistit in vitrina de trofee pentru formatia noastra preferata. in alte dati suntem dezamagiti si dupa mai multe ascultari.

in cazul albumului Worship Music, nu am fost prea placut impresionat inca de la prima ascultare. mi s-a parut ca este prea prelucrat, lucru deloc tipic baietilor Anthrax. ei au fost mereu mai neslefuiti, lucru care facea parte din farmecul lor. acest Worship Music este un Black Album al lor. este prea finut si prea… emotional. da! emotional! asa a si fost descris de Scott Ian.

au fost momente cand am verificat de mai multe ori in timpul unei melodii daca ascult in continuare Anthrax. sunt piese care parca au fost scrise pentru alta formatie si sunt cantate de cei de la Anthrax. cu toate ca uneori suna foarte diferit de muzica pe care asteptam sa o aud, Joey Belladonna imi readucea aminte ca ceea ce ascult este Anthrax. o astfel de melodie este The devil you know. o alta este Judas Priest in care se simte ca melodia a fost compusa pentru un alt vocal.

desi albumul este in lucru de 2 sau 3 ani, versurile sunt destul de copilaresti. i’m getting out of line i fucking lost my mind? pe bune? atat puteti dupa 2 ani de munca? atat puteti dupa 30 de ani de muzica? sigur nu sunt versuri gasite pe o banca de liceu? fight ’em till you can’t fight no more? wtf? au murit metaforele? macar manowar incearca.

cu toate aceste mari bube, albumul are si melodii bune. nimic genial de calibrul Be all end all, doar melodii bune. avem In the end, avem Crawl si I’m alive. dar oare 3 melodii sunt de ajuns pentru un album nou dupa 8 ani de absenta discografica? sunt oare de ajuns pentru o formatie de calibrul Anthrax? eu zic NU.

va las pe voi sa decideti

 

silence is golden

sa facem un exercitiu de memorie. vreau sa va aduceti aminte de ultima zi linistita pe care ati avut-o. nu va grabiti! astept…

nimic, nu? va zic eu de ce in urmatoarele randuri

esti singur acasa. super! ti-ai adus aminte ca nu ai mai citit de ceva timp sau ca ai cam neglijat integramele. te indrepti spre buda cu ziarul, cartea sau ce anume va tine ocupati pe tron. in mod normal cand stai in casa cu mai mult de un om nu prea ai timp sau nu esti lasat sa te desfasori in baie, asa ca te gandesti ca daca esti singur in casa, te poti bucura si tu stat pe tron. din pacate nu e asa… stim cu totii ca asezatul pe buda, de cele mai multe ori, actioneaza soneria de la usa.

sau vrei si tu sa faci o baie. sa pui in cada un gel de dus mai special, multe saruri si tot felul de chestii relaxante. dai drumul la niste muzica pe care nu ai mai ascultat-o de foarte mult timp. te asezi in cada. inspiri mirosurile frumoase si te lasi moale in apa. ce se intampla? suna telefonul. te trezeste din visare. il lasi sa sune. vei reveni la loc in lumea visurilor cu muzica si mirosurile frumoase. dar nu pentru mult timp… telefonul va suna din nou. si din nou… si din nou pana te vei ridica din cada si te vei duce sa raspunzi. la telefon ti se va spune ca nu era nimic urgent… desi aceeasi persoana te-a sunat de cel putin 4 ori cat erai in cada.

sau cand vrei sa dormi si tu putin mai mult decat de obicei… se gaseste un vecin sa sparga sau sa gaureasca pereti. sau suna telefonul si ti se spune ca nu era nimic important si te poti baga la loc sa dormi.

uneori cred ca sunt urmarit si cum e putina liniste in jurul meu, sunt actionate diferite manete pentru a se face zgomot, pentru a suna telefonul, pentru ca un vecin sa bata la usa sa iti aduca o chestie pe care a luat-o de la tine acum 1000 de ani. va rog oameni care ma urmariti si nu ma lasati pe mine si pe altii sa avem o zi buna… vrem o zi, doar o zi in care sa ne bucuram de liniste. atat!

va multumesc

 

in sleaze we trust!

yes i do!

e plin internetul de tot felul de oameni care se bat cu caramida in piept ca ei asculta muzica adevarata. ca ei sunt barbati adevarati sau femei adevarate pentru ca asculta un gen sau altul. am avut si eu 15 ani si am evacuat si eu treburi de genul pe gura. am luat parte la discutii interminabile de ce un gen este mai bun decat altul, dar atat au ramas… discutii. acum am ceva mai multi ani si nu ma deranjeaza sa trec de la metal la jazz la rave si apoi la muzica clasica.

oricat de dam noi peste cap ca muzicuta care ne place noua este mai “castoaca” decat a celui/celei de langa noi, nu se vor opri formatiile din cantat ceva anume doar pentru ca vrem noi.

unul dintre cele mai injurate genuri de muzica este glam metalul sau hair metalul. motivele sunt cam aceleasi: nu are nimic substantial, nu se canta decat despre sex si droguri si sex. raspunsul meu este: ASA SI?

relatia mea cu hair metalul poate fi descrisa foarte simplu: e ca si cand as avea o gagica super buna, cu care am parte de cele mai misto partide de sex. dar ea este cam prostuta si nu prea am ce vorbi cu ea. sa o parasesc pentru ca nu am o relatie bazata pe conversatie? pffffffffffffffffff NU!!! cam asa e si relatia mea cu hair metalul: ma simt bine cand ascult formatii din acest gen, ma simt vesel, am chef de viata, de tavaleala. sa dau la o parte muzica asta doar pentru ca nu ma pune pe ganduri sau nu instiga la filosofie? NU!!! uneori avem nevoie sa ne destindem si sa ne “simtem” bine. no strings attached.

e de toate pentru toti, nu trebuie sa ne certam care gen e mai bun. nu e mai simplu sa ne bucuram de muzica? NU!!! trebuie sa ne laudam noi ca ascultam muzica adevarata si ca cine nu asculta muzica noastra nu merita sa traiasca. can’t we all just get along and enjoy music?

de exemplu, mie imi plac foarte mult cum canta baietii astia Dirty Penny

 

 

 

it’s a sex thing

la unul din joburile la care prestez, sunt posesorul a sase colegi de sex feminin. o binecuvantare sau un blestem. depinde pe cine intrebi.

si cum singurul subiect care merita dezbatut este SEXUL, nu de putine ori am am fost asaltat cu intrebari care incep cu “voi barbatii…”. majoritatea sunt niste intrebari banale, dar de curand am fost intrebat ceva foarte interesant: ce trebuie sa faca o femeie pentru a face sexul oral perfect?

am stat putin pe ganduri. si cum trebuia sa dau cel mai bun raspuns pentru rasa masculina, am analizat cateva discutii avute cu diferiti prieteni. raspunsul a venit destul de repede.

sexul oral perfect perfect pentru un barbat se intampla atunci cand are loc. are sens ce zic eu? va spun eu ca are. haideti sa va explic.

se stie ca noi barbatii barfim. MULT! nu stiu daca tocam cele mai mici detalii despre oamenii din jur, de la sireturi pana la suvitele din par, dar sigur vorbim despre ce am mai facut si cu cine. inevitabil se ajunge si la capitolul sex. da, se mai zice prin ce locuri si-au facut de cap, cu cine sau cum, dar detaliul care niciodata nu lipseste este cel legat de sexul oral. daca a fost sau daca nu. acesta este cel dezbatut cu cea mai mare pasiune. uneori chiar cu o stralucire in ochi, asemanatoare desenelor anime. de aici rezulta ca cel mai bun sex oral este acela care se intampla.

de ce “care se intampla”? pentru ca sunt multi care sunt privati de acest cadou al naturii. motivul: femeia de langa ei. raspunsul primit odata cu refuzul: “vai dar e scarbos, cum sa fac eu asa ceva”? asta nu inseamna ca nu exista o multime de barbati la fel de egoisti si de usor de scarbit. adica iti e usor sa te lauzi cu sosetele tale transpirate, le mirosi si le dai tuturor barbatilor din vestiar sa le miroasa, dar iti e scarba sa bagi limba intr-o gaurica roz care miroase frumos?

morala din toate astea: suntem cu to(n)tii imperfect, dar sexul e perfect… cand se intampla 🙂

am zis

 

pune botu’!

nu, nu este titlul noului meu film porno, cu toate ca este o idee buna.

astazi am fost inspirat de mine pentru postarea de fata. cum asa? uite asa!

tineam eu minte ca mai aveam iaurt in frigider. ma urnesc din fata compului, ajung la frigider. il deschid si scot din frigider sticla de iaurt. instinctiv ma uit la data expirarii. vad ca a expirat acum 2 zile. la fel de instinctiv scot capacul sticlei si miros iaurtul. mirosea normal a iaurt… a iaurt fresh, as putea spune. ridic din umeri (ca si cand imi spuneam mie “ce se poate intampla?”) si iau o gura de iaurt. avea si gust de iaurt… la fel de fresh ca mirosul.

unde vreau sa ajung cu povestioara? simplu: daca eram in magazin si vedeam un produs expirat radeam si il puneam la loc in raft. sa il manance alt prost :D. daca imi luam teapa si cumparam un produs expirat, ma intorceam la magazin si faceam scandal. dar daca produsul a expirat la mine in frigider, sub atenta mea observatie, merita macar gustat. sa nu aruncam fara sa testam inainte, nu?

animale ciudate mai suntem. da, SUNTEM, ca sigur si voi facurati la fel cel putin o data 😀

 

the human mind is a terrible thing to taste – partea a 3-a

astazi copii, vom vorbi la ora despre FEMINISM.

doua miscari generale din ultima vreme ma deranjeaza: feminismul si iubitorii de animale. despre acestia din urma promit ca voi abera in alta postare. azi ma voi concentra asupra miscarii feministe din ultimii ani.

nu e vorba despre emanciparea femeii si castigarea de catre acestea a unor drepturi. si nici nu este vorba despre misoginism. pur si simplu sunt satul de tot felul de fatuci care cred ca merita totul moca, doar pentru ca sunt femei. la pachet cu “sunt femeie, deci merit” intra si alte mici motivatii care de cele mai multe ori nu prea au legatura cu fatuca in cauza:

“noi ne chinuim si avem grija de voi barbatii” – de mine a avut grija mama si are grija nevasta-mea. tu nu esti in stare sa desfaci o punga de chipsuri! nu contest ca sunt o multime de femei care fac aproape totul pentru barbatii lor (pentru ca asa vor, asa au fost crescute, sau din alte motive). in schimb, majoritatea printeselor care scot pe gura astfel de afirmatii, au o varsta si mama inca le face pachet saptamanal, vine sa le faca ordine in casa (asta in cazul in care fetita s-a mutat de acasa de la mama)

“noi avem ovare si pizda si va facem copii” – poftim? sa imi fie scuzata exprimarea dar acesta este un citat exact din (pre)putul gandirii unei dudui. nu prea ai cum sa reactionezi la asa ceva. deschizi gura sa spui ceva, dar orice ai spune este inutil. cui sa ii spui? unui animal care crede ca daca are o gaura in plus e demn de mai mult respect? sau care se crede incubator mobil? de ce? fata tatii, degeaba ai cap daca folosesti nivea pentru cutele de pe creier.

“eu sunt cea mai frumoasa si cea mai desteapta si merit” – desi sunt multe fete care sunt indreptatite sa scoata aceste cuvinte pe gurita, majoritatea care evacueaza pe gaura de sub nas fraze de gen sunt niste speciale, cel putin. putina reclama gratuita nu strica. la fel, este bine-venita si exagerarea unor detalii, dar bazate pe realitate. este vorba de “advertising 101” cum ar spune americanul. nu numai ca lipseste frumusetea si/sau inteligenta, dar lipseste de cele mai multe ori si igiena elementara.

oricine se recunoaste in textul de mai sus si a zambit, a facut deja un pas spre vindecare. daca te-ai recunoscut si crezi ca am ceva cu tine si/sau sunt ofticat ca nu am langa mine o “femeie” ca tine, ai facut un kilometru in spate.

in incheiere o melodie de la arhive

 

traim in evul mediu si asta ne ocupa tot timpul

desi anul in care traim poarta numele de douamiiunspe, mintea e blocata in comuna primitiva. desi putem sa vorbim cu oricine, oriune, la orice ora, suntem in continuare abonati ca gandirea de acum 2000 de ani.

ce vreau sa spun cu asta? simplu: desi am evoluat in atatea domenii (a fost trimis si om pe Luna) cu felul in care vedem pe cei de langa noi suntem inca la nivelul evului mediu. locul femeii inca este e considerat a fi la cratita si cu copiii la tzatza iar barbatul la razboi si la camp.

nu sunt de acord nici cu viziunile ultra-moderniste care vad femeia numai cu telefonul la ureche si plina de impresii de cariera si alte abureli de genul, sau cu barbatul care sa stea numai acasa pentru a avea grija de copii.

nu imi plac pizdulicile astea care tot bat campii ca ele vor intai cariera si dupa aceea se vor ocupa de intemeierea unei familii. fata lu’ tata, daca tu pana la 30 de ani te ocupi numai de cariera, ce barbat o sa te ia de nevasta si o sa faca un copil cu tine daca tu nu stii ce inseamna un cuplu. sotul tau nu va fi un coleg, care la sfarsitul celor 8 ore de munca va pleca acasa. nope. el va sta acolea langa tine si e posibil sa nu iti placa. cum o sa te ia unu’ de nevasta daca in mintea ta tu esti inca o superba si o diva, desi igiena elementara de sub unghii o rezolva inca ma-ta?

dar revin la gandirea medievala…

femeia, desi e cu cariera, desi e sefa de corporatie, ramane tot casnica. ea tre’ sa dea cu aspiratorul, sa calce, sa spele, sa stearga la cur pe barba-su sau pe gagica-su. sa puna totul inaintea ei, si ea sa fie ultima prioritate pentru ea. sa umble cu un singur partener odat, desi barba-su a fost prin tot felul de paturi.

sa zicem ca barbatii vor sa creada treburile astea, pentru ca sunt barbati si ei cred ca sunt superiori femeilor, doar pentru ca pot face pipilica din picioare. astia suntem noi. dar e mai grav ca femeile cred toate de mai sus. asa sunt invatate. nu numai de mame, care sa zicem, au trait in alte vremuri, ci si de femeile din jurul lor.

eu, pentru ca nu pot da alti barbati ca exemplu (deoarece multi barbati desi spun pe gura ca ei si-ar dori o femeie care sa fie de succes, de fapt vor o tuta care doar sa stea cu cracii in sus cand vin ei acasa si la aragaz cat sunt ei la munca si la beri cu “baetii”) nu sunt deranjat de femeile de succes. sunt impresionat, pentru ca stiu ca ea a muncit de 2 ori mai mult decat mine, a dat din coate de 3 ori mai mult decat mine. in schimb sunt deranjat de fufele despre care stiu sigur ca nu au mai multe cute pe “creer” decat au eu pe buricul unui deget, dar sunt mandre ca sunt “asistent manager”. mai pisi, raspunsul la telefoane si jucatul de solitaire, nu sunt dovezi de cariera…

sper sa nu se inteleaga ca aceasta este o postare misogina. nu urasc femeile, nu am nimic cu ele. la fel cum nu toti barbatii sunt defecti, nici toate femeile nu sunt defecte. fiecare padure, cu uscaturile ei.

in incheiere, o mica melodie despre femeie…

 

warnin! rasta metal, up in here bretha

din ce in ce mai rar apare o formatie care sa iti dea cu virgula la orice stiai pana acum ca e posibil. dar si cand apare, iti aduce un zambet pe buze, ca si cand ai aflat ce gandeste o femeie (bine, nu chiar atata satisfactie, dar oricum, aproape).

frunzaream aparitii discografice si am dat peste niste baieti care nu pot fi descrisi prea simplu. sunt un fel de Sepultura cu Damian Marley in locul lui Max Cavalera. sunt un fel de Prodigy cu riffuri de thrash. sunt copiii bastarzi ai lui Sid Vicious cu Crystal Method. nitel cam deplasate comparatiile, nu? e mai simplu daca ascultati si decideti singurei

 

it’s a secret

cu totii avem secrete. cu totii avem ascunse undeva in minte lucruri pe care nu vrem sa le spunem. fie pentru ca sunt lucruri intime, prostesti, sau care ne-au ranit mult prea adanc. istoria e plina de secrete. unele avem impresia ca le-am aflat, pe altele speram sa le aflam.

eu nu vreau decat sa aflu un singur secret: care este secretul Victoriei? stiti voi, celebra firma de lenjerie.

sa fie Victoria un Victor? posibil

sa fie Victoria si Victor si Victoria? si asta e probabil

sa fie Victoria un terorica international, care doreste sa conduca lumea facand femeile sa slabeasca atat de mult incat sa intre in lenjeria aia minuscula? mmmmmmmmmmmm nu chiar terorica, dar sigur a prostit multe femei sa se infometeze

sa fie Victoria adevaratul ucigas al lui Martin Luther King? de ce nu? cu mici exceptii, mai toate “fotomodealele” de pe podium sunt albe.

sa fie Victoria un extraterestru? si acesta e un secret. prea arata femeile bine in lenjerie intima. dar nu Victoria a inventat treaba asta, deci sarim peste.

care sa fie secretul ei? sincer, in loc sa ma tot gandesc la secretul ei, mai bine deschid catalogul de anul acesta 😀 oricum, daca o femeie are un secret, sigur niciun barbat nu il va sti.

 

it’s over

a luat sfarsit evenimentul monden al acestui sezon: Inviearea lui Jizas. “blasfemie!”vor striga majoritatea. oare? pai nu e evemiment monden atunci cand iti faci programul in functie de obiceiurile de sarbatoare. am auzit un stimabil domn cum vorbea la telefon si explica unui prieten ca se duce sa treaca pe sub masa si dupa aia pleaca spre a lui prietena sa ii ofere printesei o “shawerma cu carne”.

nu este eveniment monden cand se merge in gasca pe la biserica si dupa aia in bodega?

nu e eveniment monden cand te duci in noaptea de Inviere, iei Lumina si dupa aia te duci sa te bucuri de minune cu o sticla de Jack?

sau nu e eveniment monden cand slujbele sunt difuzate la teveu?

cat de curand vom da like pe facebook la slujbe, ca deja au aparut postari de poze.

poate sunt eu mai de moda veche. sau poate nu mai e nimic sacru.

am zis…