esti entuziasmat ca vezi pe facebook la pagina unui artist un clip nou. dai click. te duce pe youtube. ce sa vezi acolea? zice ca THIS VIDEO IS NOT AVAILABLE IN YOUR COUNTRY. in traducere libera: aici este un clip misto, dar tu esti un taran din Romania si nu meriti. naspa de tine!
daca si youtube face misto de noi, inseamna ca ne-am dus dracu, -=youtube este locul unde toti idiotii se cearta daca Justin Bieber e demn sa aiba jdemilioane de vizualizari sau nu=- adica e noul mirc, unde toti prostii se cearta ca… prostii.
ma gandesc de cateva zile sa inchid si sa sterg globul dar nu ma lasa sufletelul -rezulta deci ca am suflet. rezulta de asemenea ca am prea multe frustrari pentru a nu le turna pe foaie digitala. cea mai noua frustrare este legata de oamenii care vor neaparat sa iti spuna o poveste. nu numai ca vor sa iti povesteasca ceva pe care ei cred important si/sau amuzant, dar vor sa fi si atent 110%. ce fac ei? simplu: te tot pocnesc peste coaste la fiecare fraza pentru a te trezi din somn. condimenteaza aceasta apucatura extrem de enervanta cu o intrebare cheie: si sti dupa aia ce s-a intamplat?
desi nu vrei sa asculti de cele mai multe ori povestea, astepti sa termine omul ce are de zis, ca poate gasesti o scuza si pleci de langa el/ea. de cele mai multe ori nu reusesti sa faci asta, pentru ca factorul tau de stres te intreaba daca ti-a povestit o alta patanie, la fel de interesanta ca prima. tu din bun simt (pentru ca esti un om simtit si nu vrei sa faci omu sa se simta prost), zici ca nu. povestea este turnata in urechile tale, asezonata cu aceleasi lovituri in coaste si intrebari.
ce reuseste sigur povestitorul este sa iti capteze atentia dar in acelasi timp te face sa cauti toata omenia si bunul simt si stapanirea de sine. te uiti la acel om, la fata lui, desi nu esti atent la poveste. in mintea ta te gandesti ca daca nu se termina odata povestea si te mai plezneste o singura data… sigur il/o pleznesti tu peste ochi si o sa ii spui si tu o poveste: o poveste despre urgenta de la spital!
zilele astea am tot citit bloguri, reviste si tot felul de review-uri legate intr-un fel sau altul de muzica. ciudat este ca am luat parte si la diferite discutii despre muzica si am ajuns cam la aceeasi concluzie rezultata in urma lecturarii celor de mai sus: ca nu se mai ASCULTA muzica.
suntem inconjurati de muzica: la teveu, la ipod sau mp3 player sau chiar radio. cu toate astea, nu cred ca am auzit prea multi oameni in jurul meu care sa ASCULTE muzica. sa isi puna castile sau sa dea tare la boxe si pur si simplu sa se dea batuti in fata muzicii. mai mult, citind diferite situri sau reviste in care se faceau review-uri la albume sau concerte, in 90% din cazuri, se face referire la productia albumului sau daca sunt melodii cu potential de hit. prea putine mentioneaza diferitele straturi ale unei melodii, pe care sa le descoperi.
nu spun ca trebuie sa ne luam dupa ce zic unii sau altii in cronici, dar sunt foarte multi care se bazeaza pe aceste cronici si dau la o parte o multime de opere de arta, doar pentru ca un nene sau o tanti ii spune ca acea opera este de fapt un veceu.
un tablou poate fi frumos pentru ca e colorat. dar este genial pentru ca de fiecare data cand il privesti, vezi ceva nou. ceva ce parca nu era acolo acum cateva secunde. privesti mai atent… alte detalii apar la suprafata, si tot asa.
acum cateva zile mi-am dat seama ca am facut ceva ce nu credeam ca o sa fac prea curand: am aparat muzica electronica. intr-o discutie, mi-au fost aduse diferite motive pentru care partenerul meu de discutie detesta muzica electronica. mai toate motivele erau corecte, mai ales motivul de baza: este toata la fel. corect, mai toata muzica electronica de consum este cam la fel. un butzi butzi inutil. dar eu am aparat muzica electronica spunand ca sunt destule formatii sau dj care au melodii care au melodii complexe. este o arta si sa combini diferite zgomote astfel incat sa faci din ele ceva muzical.
stiu ca sar de la una la alta, dar incerc sa imi argumentez cumva concluzia: nu se mai ASCULTA muzica. lipsa de timp si stresul din jurul nostru ne cam impiedica sa facem acest lucru, dar daca ascultam macar un album pe saptamana, sau pe luna… atunci poate mai e o speranta pentru muzica. un album al unui artist mai obscur. sau al unui artist dintr-un gen pe care sunteti sigur ca il detestati. cine stie ce veti descoperi.
rad singur de cateva minute. de ce? am terminat de citit un material despre intentia lui Sean Parker de a cumpara Warner Music Group. compania aceasta detine drepturile de autor pentru catalogul de albume Metallica, printre altele. vedeti ironia?
desi veti zice ca “mama ce o sa ii indoaie nea Parker pe micuti pentru tot ce i-au facut”, eu nu cred ca va fi asa. de ce? simplu: Sean Parker vrea sa faca bani. si va face bani, indiferent de pe urma cui. daca va scoate bani de pe urma albumelor Metallica, doar nu credeti ca o sa dea banii la copii orfani (desi ar putea sa faca acest lucru).
motivul postarii nu e de a rade de Metallica (desi e foarte amuzant ce se intampla si ar cam merita ca baietii sa o ia nitel in botic). nup! vroiam doar sa arat ca totul se intoarce intr-un fel si ca nu poti sti ce iti aduce ziua de maine.
dar destula politica si morala, hai mai bine cu o melodie!
e simplu: pentru ca ne-am obisnuit. de cand ne stim, am mintit femeile. nu pentru ca vrem ci pentru ca trebuie.
apare mama sau sora si te intreaba “cum imi sta rochia?” daca ii zici adevarul si ii spui ca sta ca saua pe vaca, e scandal. ti se spune ca nu intelegi ca e rochia ei preferata si ca de cand o cauta, ca a dat o caruta de bani pe ea si tot asa. pierzi astfel cel putin o ora din viata, o ora in care puteai face orice altceva. daca ii spui ca ii sta bine, iti zambeste, iti spune ca esti dragut si pleaca. ai scapat astfel intr-un minut.
baiatul de atunci baga la cap si ii va spune mereu mamei, surorii, prietenelor o minciuna sa scape de ele. mai tarziu, baiatul are o prietena sau mai multe. una din ele il va intreba cum ii sta parul. daca raspunde ca arata de parca niste arici morti si-au facut cuib in cap la ea, revenim la povestea aia veche. ca nu intelegi tu ca a dat o caruta de bani (banii tai, adica) la coafor, ca a studiat niste trenduri, ca a vorbit cu nush cate prietene si tot asa. pierzi o alta ora din viata, in care puteai sa nu afli toate de mai sus si sa risti inceperea unui razboi mondial, in timpul caruia vei avea embargou la sex. nu mai bine ii spui ca ea este cea mai frumoasa femeie pe care o sa o vezi vreodata pe lumina sau pe intuneric, o saruti si poate primesti si niste sex drept multumire ca ai fost baiat cuminte?
asa ca ajungem sa mintim femeile din reflex, sa zicem din instinc opusul a ceea ce gandim. nu va suparati pe noi, fetelor! asa ne dresati! trebuie sa mai lucrati la dresaj.
ca sa nu fie tot materialul unul rautacios, am o melodie (sau poate doua) pentru voi… enjoy
rasfoiam de curand o librarie virtuala, pentru a vedea ce a mai aparut. trebuie sa recunosc, am ramas in urma destul de mult cu cititul si intentionez sa recuperez nitel teren. revenind la rasfoitul librariei virtuale, nu am putut sa nu observ numarul mare de carti despre orice.
sunt carti care iti dau sfaturi cum si unde sa gasesti persoana potrivita pentru tine. sunt carti care iti dau sfaturi cum sa te comporti la munca, in oras, acasa… sunt carti care iti dau sfaturi despre cum sa reusesti in afaceri. sunt carti despre cum sa te reinventezi, despre cum sa manipulezi. pe scurt, sunt carti care te invata cum sa nu fii TU.
nimeni nu a gasit iubirea vietii lui fara sa o caute, fara sa gaseasca intai toate persoanele gresite. nimeni nu cred ca a aflat cum trebuie sa se comporte, fara sa se faca de ras in stil mare.
pe scurt: nu cred ca exista scurtaturi. am incercat si eu cateva si nu prea au mers. dar ma pot lauda cu niste gafe monumentale, de care sunt mandru pentru ca am invatat niste treburi din ele.
dar nu trebuie neaparat sa o dai in bara, poti sa taci si sa asculti, sa urmaresti pe altii si sa bagi la cap.
momentul meu de predicat a luat sfarsit… voi reveni dupa reclame
limba romana… trebuie sa o iubesti. macar pentru multimea de expresii si injuraturi de care este capabila. daca suntem naspa la capitolul economic, civilizatie si educatie, suntem in top la capitolul injuraturi. daca nu ma insel, in topul celor mai urate injuraturi suntem pe locul 1 si 3. adica e ceva.
dar nu sunt aici sa analizez injuraturi, ci cateva expresii. niste vorbe de duh romanesti, care mie personal mi se par lipsite de sens.
prima ar fi “…ca popa”. si mereu este folosita aceasta expresie impreuna cu activitati mai putin ortodoxe: am baut 5 beri ca popa. i-am dat 3 numere ca popa. sa intelegem ca popa bea bere? sau ca stim un popa care face ca noi?
o alta ar fi “se bat turcii la gura mea/ta”. am inteles ca inseamna ca iti era foame si mancai ca un nehalit. misto. dar oare turcilor cand le era foame, se bateau? cine a inventat asa ceva?
“nu ai obraz”… asta e o clasica. cica ar trebui sa insemne ca esti cam nesimtit. daca ar fi asa, inseamna ca multi oameni si-au facut implanturi de obraji, nu?
“nu-i da curul de pamant”… cica nu iti vezi capul de probleme. de fapt, ambele nu prea au sens. cand esti ok, esti cu curul lipit de pamant? cand o duci misto iti vezi capul, in rest e invizibil?
“bate la ochi”… este evident, nu? evident ca nu are sens!
acestea sunt doar cateva exemple de expresii care nu au sens, dar care sunt folosite de noi romanasii fara sa stam macar 2 secunde sa le analizam. poate acum sute de ani aveau sens, in limba arhaica romana. sau poate sunt mostenire de la extraterestrii care au locuit tara pana sa vina ungurii sa ii alunge, pentru ca apoi, noi romanii sa ii alungam la randul nostru. -=nu m-am putut abtine sa nu fac o micuta referire la “problema” maghiara=-
in incheiere, o micuta melodie, despre cuvinte
-=mie mi se pare mult mai frumoasa melodia in varianta originala. e mai simpla, mai putin bombastica, mai plina de sentiment=-
PS: titlul este preluat de la o colega de munca, din transcrierea unei discutii auzite de ea. m-am gandit ca este tot o expresie demna de luat in seama
oamenii sunt niste animale care isi formeaza niste pareri, niste idei pana pe la 20 de ani, idei de care nu prea scapa toata viata. daca dau peste oameni cu idei sau pareri diferite de ale lor, incepe distractia.
cea mai mare disputa din ce am observat eu, se da in jurul medicamentelor. avem fiecare cate un drog secret care a mers pentru toate bolile din viata noastra. panaceea care ne-a ajutat cu racelile, durerile de cap, busiturile in genunchi si cu cu constipatia. cum auzim ca cineva din jur e bolnav, PAC! recomandam leacul miraculos al nostru. daca suntem refuzati politicos, spunem omului ca nu stie ce e bun.
unde vreau sa ajung este ca noi vrem ca toti din jurul nostru sa fie ca noi. nu se poate… decat daca esti femeie. barbatii nu au dreptul sa faca nimic.
recunosc, am si eu cateva idei preconcepute dar ceva mai usoare decat ale celor din jur. titlul postarii vine de la o discutie purtata la un moment dat intr-un bar, unde eram la masa cu niste prieteni si au aparut alti prieteni ai prietenilor. si nu stiu cum a ajuns discutia la ciocolata si eu am zis ca ciocolata alba, nu e ciocolata. imediat prietenii prietenilor s-au schimbat la fata si mi-au zis clasicul “nu stii ce e bun”. eu le-am zis ca le las lor toata ciocolata alba. unul din ei s-a dus mai departe si m-a facut rasist. m-am uitat la prietenii mei, la gigi ala… m-am uitat la mainile mele… eram alb. si atunci am ajuns la concluzia ca mai bine sa am idei preconcepute decat sa fiu un prost.
iata o lista de idei mai ciudate care umbla prin capul meu:
un ferarri nu poate fi decat rosu sau galben. nu se exista negru sau argintiu. NU!
singurul avantaj al barbatilor in fata femeilor este ca ei pot face pipilica din picioare
fanta nu trebuie sa fie decat de portocale
o femeie in bikini este mult mai frumoasa decat una dezbracata
unde dragoste nu e, macar sa fie secs
when life gives you lemons… go buy a Big Mac and some fries
feel free sa interveniti si cu alte tampenii din mintea voastra care va fac sa fiti VOI.
pentru o incheiere am pregatit o melodie jumpy pentru a va face ziua mai buna
Doi la vale, trei la deal 