it’s alive… or is it?

cu riscul de a ma repeta, voi spune ca este foarte greu sa asculti un album nou de la o formatie pe care o asculti de foarte mult timp. este greu pentru ca pleci la drum cu o idee sau mai multe idei despre ce vrei sa auzi cand apesi PLAY. de foarte multe ori suntem dezamagiti la prima ascultare. dar dupa mai multe ascultari lucrurile se schimba si abumul in cauza incepe sa ne placa si il putem aseza linistit in vitrina de trofee pentru formatia noastra preferata. in alte dati suntem dezamagiti si dupa mai multe ascultari.

in cazul albumului Worship Music, nu am fost prea placut impresionat inca de la prima ascultare. mi s-a parut ca este prea prelucrat, lucru deloc tipic baietilor Anthrax. ei au fost mereu mai neslefuiti, lucru care facea parte din farmecul lor. acest Worship Music este un Black Album al lor. este prea finut si prea… emotional. da! emotional! asa a si fost descris de Scott Ian.

au fost momente cand am verificat de mai multe ori in timpul unei melodii daca ascult in continuare Anthrax. sunt piese care parca au fost scrise pentru alta formatie si sunt cantate de cei de la Anthrax. cu toate ca uneori suna foarte diferit de muzica pe care asteptam sa o aud, Joey Belladonna imi readucea aminte ca ceea ce ascult este Anthrax. o astfel de melodie este The devil you know. o alta este Judas Priest in care se simte ca melodia a fost compusa pentru un alt vocal.

desi albumul este in lucru de 2 sau 3 ani, versurile sunt destul de copilaresti. i’m getting out of line i fucking lost my mind? pe bune? atat puteti dupa 2 ani de munca? atat puteti dupa 30 de ani de muzica? sigur nu sunt versuri gasite pe o banca de liceu? fight ’em till you can’t fight no more? wtf? au murit metaforele? macar manowar incearca.

cu toate aceste mari bube, albumul are si melodii bune. nimic genial de calibrul Be all end all, doar melodii bune. avem In the end, avem Crawl si I’m alive. dar oare 3 melodii sunt de ajuns pentru un album nou dupa 8 ani de absenta discografica? sunt oare de ajuns pentru o formatie de calibrul Anthrax? eu zic NU.

va las pe voi sa decideti

 

it’s a sex thing

la unul din joburile la care prestez, sunt posesorul a sase colegi de sex feminin. o binecuvantare sau un blestem. depinde pe cine intrebi.

si cum singurul subiect care merita dezbatut este SEXUL, nu de putine ori am am fost asaltat cu intrebari care incep cu “voi barbatii…”. majoritatea sunt niste intrebari banale, dar de curand am fost intrebat ceva foarte interesant: ce trebuie sa faca o femeie pentru a face sexul oral perfect?

am stat putin pe ganduri. si cum trebuia sa dau cel mai bun raspuns pentru rasa masculina, am analizat cateva discutii avute cu diferiti prieteni. raspunsul a venit destul de repede.

sexul oral perfect perfect pentru un barbat se intampla atunci cand are loc. are sens ce zic eu? va spun eu ca are. haideti sa va explic.

se stie ca noi barbatii barfim. MULT! nu stiu daca tocam cele mai mici detalii despre oamenii din jur, de la sireturi pana la suvitele din par, dar sigur vorbim despre ce am mai facut si cu cine. inevitabil se ajunge si la capitolul sex. da, se mai zice prin ce locuri si-au facut de cap, cu cine sau cum, dar detaliul care niciodata nu lipseste este cel legat de sexul oral. daca a fost sau daca nu. acesta este cel dezbatut cu cea mai mare pasiune. uneori chiar cu o stralucire in ochi, asemanatoare desenelor anime. de aici rezulta ca cel mai bun sex oral este acela care se intampla.

de ce “care se intampla”? pentru ca sunt multi care sunt privati de acest cadou al naturii. motivul: femeia de langa ei. raspunsul primit odata cu refuzul: “vai dar e scarbos, cum sa fac eu asa ceva”? asta nu inseamna ca nu exista o multime de barbati la fel de egoisti si de usor de scarbit. adica iti e usor sa te lauzi cu sosetele tale transpirate, le mirosi si le dai tuturor barbatilor din vestiar sa le miroasa, dar iti e scarba sa bagi limba intr-o gaurica roz care miroase frumos?

morala din toate astea: suntem cu to(n)tii imperfect, dar sexul e perfect… cand se intampla 🙂

am zis

 

the human mind is a terrible thing to taste – partea a 3-a

astazi copii, vom vorbi la ora despre FEMINISM.

doua miscari generale din ultima vreme ma deranjeaza: feminismul si iubitorii de animale. despre acestia din urma promit ca voi abera in alta postare. azi ma voi concentra asupra miscarii feministe din ultimii ani.

nu e vorba despre emanciparea femeii si castigarea de catre acestea a unor drepturi. si nici nu este vorba despre misoginism. pur si simplu sunt satul de tot felul de fatuci care cred ca merita totul moca, doar pentru ca sunt femei. la pachet cu “sunt femeie, deci merit” intra si alte mici motivatii care de cele mai multe ori nu prea au legatura cu fatuca in cauza:

“noi ne chinuim si avem grija de voi barbatii” – de mine a avut grija mama si are grija nevasta-mea. tu nu esti in stare sa desfaci o punga de chipsuri! nu contest ca sunt o multime de femei care fac aproape totul pentru barbatii lor (pentru ca asa vor, asa au fost crescute, sau din alte motive). in schimb, majoritatea printeselor care scot pe gura astfel de afirmatii, au o varsta si mama inca le face pachet saptamanal, vine sa le faca ordine in casa (asta in cazul in care fetita s-a mutat de acasa de la mama)

“noi avem ovare si pizda si va facem copii” – poftim? sa imi fie scuzata exprimarea dar acesta este un citat exact din (pre)putul gandirii unei dudui. nu prea ai cum sa reactionezi la asa ceva. deschizi gura sa spui ceva, dar orice ai spune este inutil. cui sa ii spui? unui animal care crede ca daca are o gaura in plus e demn de mai mult respect? sau care se crede incubator mobil? de ce? fata tatii, degeaba ai cap daca folosesti nivea pentru cutele de pe creier.

“eu sunt cea mai frumoasa si cea mai desteapta si merit” – desi sunt multe fete care sunt indreptatite sa scoata aceste cuvinte pe gurita, majoritatea care evacueaza pe gaura de sub nas fraze de gen sunt niste speciale, cel putin. putina reclama gratuita nu strica. la fel, este bine-venita si exagerarea unor detalii, dar bazate pe realitate. este vorba de “advertising 101” cum ar spune americanul. nu numai ca lipseste frumusetea si/sau inteligenta, dar lipseste de cele mai multe ori si igiena elementara.

oricine se recunoaste in textul de mai sus si a zambit, a facut deja un pas spre vindecare. daca te-ai recunoscut si crezi ca am ceva cu tine si/sau sunt ofticat ca nu am langa mine o “femeie” ca tine, ai facut un kilometru in spate.

in incheiere o melodie de la arhive

 

traim in evul mediu si asta ne ocupa tot timpul

desi anul in care traim poarta numele de douamiiunspe, mintea e blocata in comuna primitiva. desi putem sa vorbim cu oricine, oriune, la orice ora, suntem in continuare abonati ca gandirea de acum 2000 de ani.

ce vreau sa spun cu asta? simplu: desi am evoluat in atatea domenii (a fost trimis si om pe Luna) cu felul in care vedem pe cei de langa noi suntem inca la nivelul evului mediu. locul femeii inca este e considerat a fi la cratita si cu copiii la tzatza iar barbatul la razboi si la camp.

nu sunt de acord nici cu viziunile ultra-moderniste care vad femeia numai cu telefonul la ureche si plina de impresii de cariera si alte abureli de genul, sau cu barbatul care sa stea numai acasa pentru a avea grija de copii.

nu imi plac pizdulicile astea care tot bat campii ca ele vor intai cariera si dupa aceea se vor ocupa de intemeierea unei familii. fata lu’ tata, daca tu pana la 30 de ani te ocupi numai de cariera, ce barbat o sa te ia de nevasta si o sa faca un copil cu tine daca tu nu stii ce inseamna un cuplu. sotul tau nu va fi un coleg, care la sfarsitul celor 8 ore de munca va pleca acasa. nope. el va sta acolea langa tine si e posibil sa nu iti placa. cum o sa te ia unu’ de nevasta daca in mintea ta tu esti inca o superba si o diva, desi igiena elementara de sub unghii o rezolva inca ma-ta?

dar revin la gandirea medievala…

femeia, desi e cu cariera, desi e sefa de corporatie, ramane tot casnica. ea tre’ sa dea cu aspiratorul, sa calce, sa spele, sa stearga la cur pe barba-su sau pe gagica-su. sa puna totul inaintea ei, si ea sa fie ultima prioritate pentru ea. sa umble cu un singur partener odat, desi barba-su a fost prin tot felul de paturi.

sa zicem ca barbatii vor sa creada treburile astea, pentru ca sunt barbati si ei cred ca sunt superiori femeilor, doar pentru ca pot face pipilica din picioare. astia suntem noi. dar e mai grav ca femeile cred toate de mai sus. asa sunt invatate. nu numai de mame, care sa zicem, au trait in alte vremuri, ci si de femeile din jurul lor.

eu, pentru ca nu pot da alti barbati ca exemplu (deoarece multi barbati desi spun pe gura ca ei si-ar dori o femeie care sa fie de succes, de fapt vor o tuta care doar sa stea cu cracii in sus cand vin ei acasa si la aragaz cat sunt ei la munca si la beri cu “baetii”) nu sunt deranjat de femeile de succes. sunt impresionat, pentru ca stiu ca ea a muncit de 2 ori mai mult decat mine, a dat din coate de 3 ori mai mult decat mine. in schimb sunt deranjat de fufele despre care stiu sigur ca nu au mai multe cute pe “creer” decat au eu pe buricul unui deget, dar sunt mandre ca sunt “asistent manager”. mai pisi, raspunsul la telefoane si jucatul de solitaire, nu sunt dovezi de cariera…

sper sa nu se inteleaga ca aceasta este o postare misogina. nu urasc femeile, nu am nimic cu ele. la fel cum nu toti barbatii sunt defecti, nici toate femeile nu sunt defecte. fiecare padure, cu uscaturile ei.

in incheiere, o mica melodie despre femeie…

 

the human mind is a terrible thing to taste – partea a 2-a

ma gandesc de cateva zile sa inchid si sa sterg globul dar nu ma lasa sufletelul -rezulta deci ca am suflet. rezulta de asemenea ca am prea multe frustrari pentru a nu le turna pe foaie digitala. cea mai noua frustrare este legata de oamenii care vor neaparat sa iti spuna o poveste. nu numai ca vor sa iti povesteasca ceva pe care ei cred important si/sau amuzant, dar vor sa fi si atent 110%. ce fac ei? simplu: te tot pocnesc peste coaste la fiecare fraza pentru a te trezi din somn. condimenteaza aceasta apucatura extrem de enervanta cu o intrebare cheie: si sti dupa aia ce s-a intamplat?

desi nu vrei sa asculti de cele mai multe ori povestea, astepti sa termine omul ce are de zis, ca poate gasesti o scuza si pleci de langa el/ea. de cele mai multe ori nu reusesti sa faci asta, pentru ca factorul tau de stres te intreaba daca ti-a povestit o alta patanie, la fel de interesanta ca prima. tu din bun simt (pentru ca esti un om simtit si nu vrei sa faci omu sa se simta prost), zici ca nu. povestea este turnata in urechile tale, asezonata cu aceleasi lovituri in coaste si intrebari.

ce reuseste sigur povestitorul este sa iti capteze atentia dar in acelasi timp te face sa cauti toata omenia si bunul simt si stapanirea de sine. te uiti la acel om, la fata lui, desi nu esti atent la poveste. in mintea ta te gandesti ca daca nu se termina odata povestea si te mai plezneste o singura data… sigur il/o pleznesti tu peste ochi si o sa ii spui si tu o poveste: o poveste despre urgenta de la spital!

 

se mai ASCULTA muzica?

zilele astea am tot citit bloguri, reviste si tot felul de review-uri legate intr-un fel sau altul de muzica. ciudat este ca am luat parte si la diferite discutii despre muzica si am ajuns cam la aceeasi concluzie rezultata in urma lecturarii celor de mai sus: ca nu se mai ASCULTA muzica.

suntem inconjurati de muzica: la teveu, la ipod sau mp3 player sau chiar radio. cu toate astea, nu cred ca am auzit prea multi oameni in jurul meu care sa ASCULTE muzica. sa isi puna castile sau sa dea tare la boxe si pur si simplu sa se dea batuti in fata muzicii. mai mult, citind diferite situri sau reviste in care se faceau review-uri la albume sau concerte, in 90% din cazuri, se face referire la productia albumului sau daca sunt melodii cu potential de hit. prea putine mentioneaza diferitele straturi ale unei melodii, pe care sa le descoperi.

nu spun ca trebuie sa ne luam dupa ce zic unii sau altii in cronici, dar sunt foarte multi care se bazeaza pe aceste cronici si dau la o parte o multime de opere de arta, doar pentru ca un nene sau o tanti ii spune ca acea opera este de fapt un veceu.

un tablou poate fi frumos pentru ca e colorat. dar este genial pentru ca de fiecare data cand il privesti, vezi ceva nou. ceva ce parca nu era acolo acum cateva secunde. privesti mai atent… alte detalii apar la suprafata, si tot asa.

acum cateva zile mi-am dat seama ca am facut ceva ce nu credeam ca o sa fac prea curand: am aparat muzica electronica. intr-o discutie, mi-au fost aduse diferite motive pentru care partenerul meu de discutie detesta muzica electronica. mai toate motivele erau corecte, mai ales motivul de baza: este toata la fel. corect, mai toata muzica electronica de consum este cam la fel. un butzi butzi inutil. dar eu am aparat muzica electronica spunand ca sunt destule formatii sau dj care au melodii care au melodii complexe. este o arta si sa combini diferite zgomote astfel incat sa faci din ele ceva muzical.

stiu ca sar de la una la alta, dar incerc sa imi argumentez cumva concluzia: nu se mai ASCULTA muzica. lipsa de timp si stresul din jurul nostru ne cam impiedica sa facem acest lucru, dar daca ascultam macar un album pe saptamana, sau pe luna… atunci poate mai e o speranta pentru muzica. un album al unui artist mai obscur. sau al unui artist dintr-un gen pe care sunteti sigur ca il detestati. cine stie ce veti descoperi.

inchei cu o melodie simpla, despre ceva complicat

 

de ce mintim femeile?

e simplu: pentru ca ne-am obisnuit. de cand ne stim, am mintit femeile. nu pentru ca vrem ci pentru ca trebuie.

apare mama sau sora si te intreaba “cum imi sta rochia?” daca ii zici adevarul si ii spui ca sta ca saua pe vaca, e scandal. ti se spune ca nu intelegi ca e rochia ei preferata si ca de cand o cauta, ca a dat o caruta de bani pe ea si tot asa. pierzi astfel cel putin o ora din viata, o ora in care puteai face orice altceva. daca ii spui ca ii sta bine, iti zambeste, iti spune ca esti dragut si pleaca. ai scapat astfel intr-un minut.

baiatul de atunci baga la cap si ii va spune mereu mamei, surorii, prietenelor o minciuna sa scape de ele. mai tarziu, baiatul are o prietena sau mai multe. una din ele il va intreba cum ii sta parul. daca raspunde ca arata de parca niste arici morti si-au facut cuib in cap la ea, revenim la povestea aia veche. ca nu intelegi tu ca a dat o caruta de bani (banii tai, adica) la coafor, ca a studiat niste trenduri, ca a vorbit cu nush cate prietene si tot asa. pierzi o alta ora din viata, in care puteai sa nu afli toate de mai sus si sa risti inceperea unui razboi mondial, in timpul caruia vei avea embargou la sex. nu mai bine ii spui ca ea este cea mai frumoasa femeie pe care o sa o vezi vreodata pe lumina sau pe intuneric, o saruti si poate primesti si niste sex drept multumire ca ai fost baiat cuminte?

asa ca ajungem sa mintim femeile din reflex, sa zicem din instinc opusul a ceea ce gandim. nu va suparati pe noi, fetelor! asa ne dresati! trebuie sa mai lucrati la dresaj.

ca sa nu fie tot materialul unul rautacios, am o melodie (sau poate doua) pentru voi… enjoy

 

randuri despre orice

rasfoiam de curand o librarie virtuala, pentru a vedea ce a mai aparut. trebuie sa recunosc, am ramas in urma destul de mult cu cititul si intentionez sa recuperez nitel teren. revenind la rasfoitul librariei virtuale, nu am putut sa nu observ numarul mare de carti despre orice.

sunt carti care iti dau sfaturi cum si unde sa gasesti persoana potrivita pentru tine. sunt carti care iti dau sfaturi cum sa te comporti la munca, in oras, acasa… sunt carti care iti dau sfaturi despre cum sa reusesti in afaceri. sunt carti despre cum sa te reinventezi, despre cum sa manipulezi. pe scurt, sunt carti care te invata cum sa nu fii TU.

nimeni nu a gasit iubirea vietii lui fara sa o caute, fara sa gaseasca intai toate persoanele gresite. nimeni nu cred ca a aflat cum trebuie sa se comporte, fara sa se faca de ras in stil mare.

pe scurt: nu cred ca exista scurtaturi. am incercat si eu cateva si nu prea au mers. dar ma pot lauda cu niste gafe monumentale, de care sunt mandru pentru ca am invatat niste treburi din ele.

dar nu trebuie neaparat sa o dai in bara, poti sa taci si sa asculti, sa urmaresti pe altii si sa bagi la cap.

momentul meu de predicat a luat sfarsit… voi reveni dupa reclame

 

 

ce cacat, ce doamne iarta-ma!

limba romana… trebuie sa o iubesti. macar pentru multimea de expresii si injuraturi de care este capabila. daca suntem naspa la capitolul economic, civilizatie si educatie, suntem in top la capitolul injuraturi. daca nu ma insel, in topul celor mai urate injuraturi suntem pe locul 1 si 3. adica e ceva.

dar nu sunt aici sa analizez injuraturi, ci cateva expresii. niste vorbe de duh romanesti, care mie personal mi se par lipsite de sens.

prima ar fi “…ca popa”. si mereu este folosita aceasta expresie impreuna cu activitati mai putin ortodoxe: am baut 5 beri ca popa. i-am dat 3 numere ca popa. sa intelegem ca popa bea bere? sau ca stim un popa care face ca noi?

o alta ar fi “se bat turcii la gura mea/ta”. am inteles ca inseamna ca iti era foame si mancai ca un nehalit. misto. dar oare turcilor cand le era foame, se bateau? cine a inventat asa ceva?

“nu ai obraz”… asta e o clasica. cica ar trebui sa insemne ca esti cam nesimtit. daca ar fi asa, inseamna ca multi oameni si-au facut implanturi de obraji, nu?

“nu-i da curul de pamant”… cica nu iti vezi capul de probleme. de fapt, ambele nu prea au sens. cand esti ok, esti cu curul lipit de pamant? cand o duci misto iti vezi capul, in rest e invizibil?

“bate la ochi”… este evident, nu? evident ca nu are sens!

acestea sunt doar cateva exemple de expresii care nu au sens, dar care sunt folosite de noi romanasii fara sa stam macar 2 secunde sa le analizam. poate acum sute de ani aveau sens, in limba arhaica romana. sau poate sunt mostenire de la extraterestrii care au locuit tara pana sa vina ungurii sa ii alunge, pentru ca apoi, noi romanii sa ii alungam la randul nostru. -=nu m-am putut abtine sa nu fac o micuta referire la “problema” maghiara=-

 

in incheiere, o micuta melodie, despre cuvinte

-=mie mi se pare mult mai frumoasa melodia in varianta originala. e mai simpla, mai putin bombastica, mai plina de sentiment=-

 

PS: titlul este preluat de la o colega de munca, din transcrierea unei discutii auzite de ea. m-am gandit ca este tot o expresie demna de luat in seama

 

nu imi place ciocolata alba, deci sunt rasist

oamenii sunt niste animale care isi formeaza niste pareri, niste idei pana pe la 20 de ani, idei de care nu prea scapa toata viata. daca dau peste oameni cu idei sau pareri diferite de ale lor, incepe distractia.

cea mai mare disputa din ce am observat eu, se da in jurul medicamentelor. avem fiecare cate un drog secret care a mers pentru toate bolile din viata noastra. panaceea care ne-a ajutat cu racelile, durerile de cap, busiturile in genunchi si cu cu constipatia. cum auzim ca cineva din jur e bolnav, PAC! recomandam leacul miraculos al nostru. daca suntem refuzati politicos, spunem omului ca nu stie ce e bun.

unde vreau sa ajung este ca noi vrem ca toti din jurul nostru sa fie ca noi. nu se poate… decat daca esti femeie. barbatii nu au dreptul sa faca nimic.

recunosc, am si eu cateva idei preconcepute dar ceva mai usoare decat ale celor din jur. titlul postarii vine de la o discutie purtata la un moment dat intr-un bar, unde eram la masa cu niste prieteni si au aparut alti prieteni ai prietenilor. si nu stiu cum a ajuns discutia la ciocolata si eu am zis ca ciocolata alba, nu e ciocolata. imediat prietenii prietenilor s-au schimbat la fata si mi-au zis clasicul “nu stii ce e bun”. eu le-am zis ca le las lor toata ciocolata alba. unul din ei s-a dus mai departe si m-a facut rasist. m-am uitat la prietenii mei, la gigi ala… m-am uitat la mainile mele… eram alb. si atunci am ajuns la concluzia ca mai bine sa am idei preconcepute decat sa fiu un prost.

 

iata o lista de idei mai ciudate care umbla prin capul meu:

un ferarri nu poate fi decat rosu sau galben. nu se exista negru sau argintiu. NU!

singurul avantaj al barbatilor in fata femeilor este ca ei pot face pipilica din picioare

fanta nu trebuie sa fie decat de portocale

o femeie in bikini este mult mai frumoasa decat una dezbracata

unde dragoste nu e, macar sa fie secs

when life gives you lemons… go buy a Big Mac and some fries

 

feel free sa interveniti si cu alte tampenii din mintea voastra care va fac sa fiti VOI.

pentru o incheiere am pregatit o melodie jumpy pentru a va face ziua mai buna