in sleaze we trust!

yes i do!

e plin internetul de tot felul de oameni care se bat cu caramida in piept ca ei asculta muzica adevarata. ca ei sunt barbati adevarati sau femei adevarate pentru ca asculta un gen sau altul. am avut si eu 15 ani si am evacuat si eu treburi de genul pe gura. am luat parte la discutii interminabile de ce un gen este mai bun decat altul, dar atat au ramas… discutii. acum am ceva mai multi ani si nu ma deranjeaza sa trec de la metal la jazz la rave si apoi la muzica clasica.

oricat de dam noi peste cap ca muzicuta care ne place noua este mai “castoaca” decat a celui/celei de langa noi, nu se vor opri formatiile din cantat ceva anume doar pentru ca vrem noi.

unul dintre cele mai injurate genuri de muzica este glam metalul sau hair metalul. motivele sunt cam aceleasi: nu are nimic substantial, nu se canta decat despre sex si droguri si sex. raspunsul meu este: ASA SI?

relatia mea cu hair metalul poate fi descrisa foarte simplu: e ca si cand as avea o gagica super buna, cu care am parte de cele mai misto partide de sex. dar ea este cam prostuta si nu prea am ce vorbi cu ea. sa o parasesc pentru ca nu am o relatie bazata pe conversatie? pffffffffffffffffff NU!!! cam asa e si relatia mea cu hair metalul: ma simt bine cand ascult formatii din acest gen, ma simt vesel, am chef de viata, de tavaleala. sa dau la o parte muzica asta doar pentru ca nu ma pune pe ganduri sau nu instiga la filosofie? NU!!! uneori avem nevoie sa ne destindem si sa ne “simtem” bine. no strings attached.

e de toate pentru toti, nu trebuie sa ne certam care gen e mai bun. nu e mai simplu sa ne bucuram de muzica? NU!!! trebuie sa ne laudam noi ca ascultam muzica adevarata si ca cine nu asculta muzica noastra nu merita sa traiasca. can’t we all just get along and enjoy music?

de exemplu, mie imi plac foarte mult cum canta baietii astia Dirty Penny

 

 

 

the human mind is a terrible thing to taste – partea a 2-a

ma gandesc de cateva zile sa inchid si sa sterg globul dar nu ma lasa sufletelul -rezulta deci ca am suflet. rezulta de asemenea ca am prea multe frustrari pentru a nu le turna pe foaie digitala. cea mai noua frustrare este legata de oamenii care vor neaparat sa iti spuna o poveste. nu numai ca vor sa iti povesteasca ceva pe care ei cred important si/sau amuzant, dar vor sa fi si atent 110%. ce fac ei? simplu: te tot pocnesc peste coaste la fiecare fraza pentru a te trezi din somn. condimenteaza aceasta apucatura extrem de enervanta cu o intrebare cheie: si sti dupa aia ce s-a intamplat?

desi nu vrei sa asculti de cele mai multe ori povestea, astepti sa termine omul ce are de zis, ca poate gasesti o scuza si pleci de langa el/ea. de cele mai multe ori nu reusesti sa faci asta, pentru ca factorul tau de stres te intreaba daca ti-a povestit o alta patanie, la fel de interesanta ca prima. tu din bun simt (pentru ca esti un om simtit si nu vrei sa faci omu sa se simta prost), zici ca nu. povestea este turnata in urechile tale, asezonata cu aceleasi lovituri in coaste si intrebari.

ce reuseste sigur povestitorul este sa iti capteze atentia dar in acelasi timp te face sa cauti toata omenia si bunul simt si stapanirea de sine. te uiti la acel om, la fata lui, desi nu esti atent la poveste. in mintea ta te gandesti ca daca nu se termina odata povestea si te mai plezneste o singura data… sigur il/o pleznesti tu peste ochi si o sa ii spui si tu o poveste: o poveste despre urgenta de la spital!

 

the magic words

multi dintre voi care citirati titlul credeti ca ma refer la cuvinte precum multumesc sau te rog frumos, va inselati. este vorba despre 2 cuvinte magice care dau peste cap o mare parte a oamenilor, in speta, femeile. acele 2 cuvinte magice sunt TE IUBESC.

nu stiu ce se petrece in mintea femeilor cand aud aceste cuvinte de la un barbat. parca deodata barbatii primesc un fel de GET OUT OF JAIL FREE. stiti voi, ca la Monopoly. incepand de atunci pot sa le bata, sa le insele, sa le minta si tot felul de alte lucruri de naspa, si ei vor fi iertati.

draga mea, te-am batut de te-am bagat in spital, dar sa stii ca te iubesc. nu stiu ce mi s-a intamplat, parca nu eram eu.

iubita mea, te-am inselat cu toate fufele care au aterizat in poala mea, dar mereu ma intorc la tine pentru ca te iubesc.

acestea sunt doar cateva exemple de replici masculine care merg aproape mereu.

sunt sigur ca daca in jurul unui barbat e un cerc format din 100 de femei si el ii spune fiecarei femei in parte ca o iubeste, toate cele 100 de femei vor incepe sa se bata intre ele pentru acel Gigi, desi au auzit toate ca el a spus fiecareia in parte acelasi lucru. dar fiecare va zice ca la ea s-a uitat mai atent, ca pe ea a atims-o si tot felul de alte tampenii.

o femeie este in stare sa te distruga fara sa te atinga cu un deget. ea te va duce la streang, la faliment, in genunchi. dar daca ii spui ca o iubesti, s-a terminat. e kriptonita lor. acum inteleg de ce sunt sexul slab.

bineinteles sunt si femei care si-au luat niste tepe grave si nu mai pun botul. altele din start nu cred in iubire, deci te iubesc nu inseamna nimic pentru ele. sau sunt unele inteligente care pur si simplu nu cred nimic din ce spun barbatii.

sunt sigur ca mi-am atras cu aceatsa postare ura multor femei care vor zice ca eu sunt misogin sau insensibil si ca nu inteleg valoarea unui te iubesc. poate sunt misogin, poate sunt insensibil…

stiu si ca sunt o groaza de barbati care sunt dati peste cap cand isi aud femeia de langa ei ca ii bombardeaza cu acele 2 cuvinte, de parca este semn de punctuatie in conversatia lor.

te iubesc! dar si eu te iubesc. vai dar eu te iubesc mai mult… si tot asa. intelegeti voi unde vreau sa ajung.

romantism d-asta din gura poate orice prost sa il vomite pe gura. de simtit e mai greu. sa gasesti pe cineva care sa te faca sa simti toate astea si sa nu poti sa le pui in cuvinte, e fratilor atunci e iubire.

am aberat destul si e tarziu… inchei cu o melodie care sper sa placa

 

introducere in evolutie

Societatea te forteaza sa te aliniezi unui standard impus de ea prin cei din jur. Si cica noi barbatii avem ceva cu femeile, societatea e tot la feminin…

Revenind la ce am zis mai inainte, cu riscul de a suna pretentios sau superior, am incercat sa ma tin departe de miracolele tehnologiei care produc dependenta, si nu numai. Am incercat sa ma tin departe de jocurile de noroc, de droguri, de alcool, de prea multa tehnologie inutila.

Unde vreau sa ajung cu toate acestea? Simplu… suntem fortati sa ne aliniem unor standarde doar pentru a nu fi exclusi de cei din jur. Oricat de prieteni ne-ar fi unii oameni si oricat am zice ca ne sunt alaturi, toate acestea se pot schimba peste noapte. Daca apare o noua distractie in grupul de prieteni si tu nu prea esti de acord cu ea, risti sa fi exclus. Am avut un prieten care nu prea mai vorbeste cu mine din cauza faptului ca i-am zis ca ar mai trebui sa iasa din casa si sa mai lase cacatul ala de World of Warcraft. Se pare ca asta a fost un semn, o alarma, mai ales pentru ca acest prieten era unul dintre cei mai stabili oameni din jurul meu la acel moment. Dar se pare ca toata lumea e instabila si fiecare are WOW-ul lui.

Daca cei din jur discuta despre ceva si tu nu esti in tema esti exclus din discutie din start. Se intampla o data, de 2 ori si a 3-a oara e posibil ca discutia sa se mute in alta locatie in care nu esti tu, tocmai pentru a fi evitat.

Cand eram mici era poate o jucarie, un articol de imbracaminte. Cand ne-am facut mari era poate un iesit intr-un anume loc, apartenenta la un site de interactiuni gen facebook. Acum ca suntem si mai mari, celibatul se pare ca este o mare problema. Daca in jurul tau toti isi pun belciuge pe degete incepi sa crezi ca e ceva in neregula cu tine, sau poate altii se grabesc, sau poate nu ai gasit inca femeia sau barbatul potrivit.

Si acum urmeaza alte exemple despre mine…

Pana in clasa a 12-a eu nu am avut telefon mobil pentru ca nu i-am vazut rostul. Aproape toti colegii aveau cel putin unul. In cele din urma s-a ajuns ca si sora mea mai mica sa aiba unul si chiar mama! Mama mea este printre oamenii cei mai a-tehnici din cati exista. Pentru ea si un toaster reprezinta o provocare. In urma acestei concluzii mi-am luat si eu un molecular, tocmai pentru a nu fi singurul prost care nu avea. Aici este posibil sa intervina si mandria… de fapt este posibil sa fie vorba de mandrie in mai toate cazurile.

Un alt exemplu este cel al hainelor. Cand ma uit la poze cu mine de acum 2-3 ani si le compar cu cele de azi, ma gandesc cum de am putut iesi din casa asa. Dar la momentul acela, eram perfect normal pentru ca si cei din jur erau imbracati cam la fel. Si acum peste ani, sunt imbracat total diferit, iar cei din jur, la fel.

Freaky shit, huh?

Cea mai recenta schimbare pentru mine a avut loc acum cateva zile, cand am decis sa imi fac un cont pe facebook. Ajunsesem cred ca ultimul om dintre cei pe care ii cunosc care nu avea cont. Pai si eu sa nu am? Sa aiba toate pupezele si toti papagalii si eu nu? Mandria strikes again. Cred ca pe mana mandriei se joaca societatea si corporatiile care o formeaza.

O alta schimbare recenta a intervenit acum cateva luni cand m-am insurat. Eu care eram cel mai inversunat adversar al casniciei, am facut acest pas. Aici nu prea este vorba de numai de societate, cel putin asa cred, cu toate ca institutia casniciei este o inventie a societatii si a bisericii, si nici nu se poate pune problema mandriei. Aici e nevoia unei sigurante pentru ziua de maine. Omului ii place sa aiba asigurari ca maine nu se va duce dracu totul. Casnicia, cred eu este o polita de asigurare. Ciudata asemanare, stiu… dar cu toate astea, toata hartia din lume si toate juramintele nu te pot pregati pentru maine.

Am pus si exemplul insuratorii pentru a nu bate moneda numai pe mandrie. Dar am mai spus ca  insuratoarea este tot o creatie a societatii. Cand esti insurat esti privit altfel. Parca peste noapte ai devenit dintr-un betiv lenes si cu gura mare, alt om. Cica esti deodata vazut mai barbat pentru ca ai facut pasul asta.

 

Putina paranoia, putin batut campii (ar crede unii), putina exagerare a unor detalii, dar cu toate astea, un pian in cap. Am avut revelatiile de mai sus acum ceva timp si ma tot tin sa le astern pe hartie digitala. De ce am tot evitat? Pentru ca se vor trezi unii care sa faca pe desteptii si sa ma intrebe de ce abia acum m-am trezit. Al doilea motiv este ca vor exista altii mai paranoici si cu teorii ale conspiratiei ceva mai avansate decat a mea. Eu cad undeva la mijloc intre ei, adica nici prea paranoic si nici prea atotstiutor.

Am zis…