it’s over

a luat sfarsit evenimentul monden al acestui sezon: Inviearea lui Jizas. “blasfemie!”vor striga majoritatea. oare? pai nu e evemiment monden atunci cand iti faci programul in functie de obiceiurile de sarbatoare. am auzit un stimabil domn cum vorbea la telefon si explica unui prieten ca se duce sa treaca pe sub masa si dupa aia pleaca spre a lui prietena sa ii ofere printesei o “shawerma cu carne”.

nu este eveniment monden cand se merge in gasca pe la biserica si dupa aia in bodega?

nu e eveniment monden cand te duci in noaptea de Inviere, iei Lumina si dupa aia te duci sa te bucuri de minune cu o sticla de Jack?

sau nu e eveniment monden cand slujbele sunt difuzate la teveu?

cat de curand vom da like pe facebook la slujbe, ca deja au aparut postari de poze.

poate sunt eu mai de moda veche. sau poate nu mai e nimic sacru.

am zis…

 

introducere in evolutie

Societatea te forteaza sa te aliniezi unui standard impus de ea prin cei din jur. Si cica noi barbatii avem ceva cu femeile, societatea e tot la feminin…

Revenind la ce am zis mai inainte, cu riscul de a suna pretentios sau superior, am incercat sa ma tin departe de miracolele tehnologiei care produc dependenta, si nu numai. Am incercat sa ma tin departe de jocurile de noroc, de droguri, de alcool, de prea multa tehnologie inutila.

Unde vreau sa ajung cu toate acestea? Simplu… suntem fortati sa ne aliniem unor standarde doar pentru a nu fi exclusi de cei din jur. Oricat de prieteni ne-ar fi unii oameni si oricat am zice ca ne sunt alaturi, toate acestea se pot schimba peste noapte. Daca apare o noua distractie in grupul de prieteni si tu nu prea esti de acord cu ea, risti sa fi exclus. Am avut un prieten care nu prea mai vorbeste cu mine din cauza faptului ca i-am zis ca ar mai trebui sa iasa din casa si sa mai lase cacatul ala de World of Warcraft. Se pare ca asta a fost un semn, o alarma, mai ales pentru ca acest prieten era unul dintre cei mai stabili oameni din jurul meu la acel moment. Dar se pare ca toata lumea e instabila si fiecare are WOW-ul lui.

Daca cei din jur discuta despre ceva si tu nu esti in tema esti exclus din discutie din start. Se intampla o data, de 2 ori si a 3-a oara e posibil ca discutia sa se mute in alta locatie in care nu esti tu, tocmai pentru a fi evitat.

Cand eram mici era poate o jucarie, un articol de imbracaminte. Cand ne-am facut mari era poate un iesit intr-un anume loc, apartenenta la un site de interactiuni gen facebook. Acum ca suntem si mai mari, celibatul se pare ca este o mare problema. Daca in jurul tau toti isi pun belciuge pe degete incepi sa crezi ca e ceva in neregula cu tine, sau poate altii se grabesc, sau poate nu ai gasit inca femeia sau barbatul potrivit.

Si acum urmeaza alte exemple despre mine…

Pana in clasa a 12-a eu nu am avut telefon mobil pentru ca nu i-am vazut rostul. Aproape toti colegii aveau cel putin unul. In cele din urma s-a ajuns ca si sora mea mai mica sa aiba unul si chiar mama! Mama mea este printre oamenii cei mai a-tehnici din cati exista. Pentru ea si un toaster reprezinta o provocare. In urma acestei concluzii mi-am luat si eu un molecular, tocmai pentru a nu fi singurul prost care nu avea. Aici este posibil sa intervina si mandria… de fapt este posibil sa fie vorba de mandrie in mai toate cazurile.

Un alt exemplu este cel al hainelor. Cand ma uit la poze cu mine de acum 2-3 ani si le compar cu cele de azi, ma gandesc cum de am putut iesi din casa asa. Dar la momentul acela, eram perfect normal pentru ca si cei din jur erau imbracati cam la fel. Si acum peste ani, sunt imbracat total diferit, iar cei din jur, la fel.

Freaky shit, huh?

Cea mai recenta schimbare pentru mine a avut loc acum cateva zile, cand am decis sa imi fac un cont pe facebook. Ajunsesem cred ca ultimul om dintre cei pe care ii cunosc care nu avea cont. Pai si eu sa nu am? Sa aiba toate pupezele si toti papagalii si eu nu? Mandria strikes again. Cred ca pe mana mandriei se joaca societatea si corporatiile care o formeaza.

O alta schimbare recenta a intervenit acum cateva luni cand m-am insurat. Eu care eram cel mai inversunat adversar al casniciei, am facut acest pas. Aici nu prea este vorba de numai de societate, cel putin asa cred, cu toate ca institutia casniciei este o inventie a societatii si a bisericii, si nici nu se poate pune problema mandriei. Aici e nevoia unei sigurante pentru ziua de maine. Omului ii place sa aiba asigurari ca maine nu se va duce dracu totul. Casnicia, cred eu este o polita de asigurare. Ciudata asemanare, stiu… dar cu toate astea, toata hartia din lume si toate juramintele nu te pot pregati pentru maine.

Am pus si exemplul insuratorii pentru a nu bate moneda numai pe mandrie. Dar am mai spus ca  insuratoarea este tot o creatie a societatii. Cand esti insurat esti privit altfel. Parca peste noapte ai devenit dintr-un betiv lenes si cu gura mare, alt om. Cica esti deodata vazut mai barbat pentru ca ai facut pasul asta.

 

Putina paranoia, putin batut campii (ar crede unii), putina exagerare a unor detalii, dar cu toate astea, un pian in cap. Am avut revelatiile de mai sus acum ceva timp si ma tot tin sa le astern pe hartie digitala. De ce am tot evitat? Pentru ca se vor trezi unii care sa faca pe desteptii si sa ma intrebe de ce abia acum m-am trezit. Al doilea motiv este ca vor exista altii mai paranoici si cu teorii ale conspiratiei ceva mai avansate decat a mea. Eu cad undeva la mijloc intre ei, adica nici prea paranoic si nici prea atotstiutor.

Am zis…